Viva Espana!!!


Unii istoricii suţin că apariţia tapas-urilor , se datorează unei boli misterioase suferite de Regele Alfonso Cel Întelept (1221-1284). Pentru tratament medicii de la curte i-au recomandat mici îmbucături de mâncare alături de un pahar de vin. Odată ce şi-a revenit , regale a dat un decret, prin care spunea că nimeni nu trebuie să consume băuturi alcolice, făra a avea alături mici îmbucături de mâncare. Independent de boala regală, o altă legend spune că tapas-urile au apărut din dorinţă muncitorilor de a mânca ceva repede, în timpul serviciului, pentru a le ţine stomacul plin pâna la prânz. Prânzul spaniel era (şi este încă) atât de bogat în grăsimi, încât siesta putea dura şi câteva ore, scurtând astfel durata de munca a oamenilor. Odată cu apariţia tapas-urilor nevoia unui prânz copios, plin de grăsimi dispare, rezultându-se astfel o mai mare productiviatate.

O influenţă în ceea ce priveşte tapas-urile a avut-o şi dominaţia romană. Romanii fiind cei care au introdus în bucătăria spaniolă, măslinele şi uleiul de măsline, ingredient de bază pentru tapas. Fuziunea dintre cele două bucătăriei este şi astăzi foarte pregnant, cu precădere însă în Andaluzia. Moştenitoarea romană în Spania este şi supa gazpacho, pe care o întâlnim bineînţeles în Italia. Cele două popoare se mai ceartă încă din cauza “licenţei” . J

Spania poate fi considerate un amalgam de arome, o fuziune între mai multe gastronomii naţionale. Astfel după romani, pe aici fac o mică plimbărică ( de vreo şapte secole ), şi maurii. Lasă în urma lor migdalele, uleiul de migdale, citricele şi câteva condimente , precum şi obiceiul de mânca carne de oaie. Şi astăzi spanioli, dau la o parte porcul, pentru „cordero” ( carne de miel ). Descoperirea „ lumii noi ” atarge după sine descoperirea tomatelor, a cartofului , a fasolii si a ardeiului iute şi dulce. Aşa se naşte tortilla de patatas (omleta de cartofi).

Băutura alături de care se servea tapas era de obicei vinul, însă în zonele rurale predomina „cervesa” – berea . Vara însă locuitorii din Sud o servesc alături gazpacho.

O dată cu apariţia „ botillerias ” (un fel de cârciumă, magazin de băuturi) şi „tabernas” (taverne), decretul regelui Alfonso devine şi mai popular. Tot în această perioadă, în toate localurilor din Spania, vinul era servite în pahare acoperite cu bucăţi de şuncă afumată „jamon” sau „chesso” ( caşcaval ), dintr-un motiv mai mult sau mai puţin practic, şi anume pentru a împetica musculiţele să intre în licoarea magică, şi bineînţeles pentru a aplica decretul regelui Alfonso. În limba spaniolă a acoperii se traduce prin tapar . Astfel mâncarea minimalistă a regelui Alfonso primeşte numele de tapas. Se dă astfel tonul unui adevărat trend cuisine în toată Europa. Hors d'oeuvre în Franţa, în Italia antipasti, iar prin 1500-1600 finger food în America.

Reţetele de tapas variază în funcţie de regiune, cele mai răspândite fiind cele de tortilla de patatas (omleta de cartofi), patatas brava (cartofi în sos picant) sau papatatas aioli ( cartofi cu sos de usturoi ) . Se foloseşte o gamă foarte largă de ingredient : măsline, peşte şi fructe de mare, legume de tot felul, carne de miel, porc, pui sau iepure, peşte, ouă… Sunt altfel de mai multe feluri, pentru cei mai pofticiosi şi pretenţioşi gurmanzi:

- prăjeli : tortilla de verduras ( omletă cu legume ), bunuelos de bacalao (cod pane), calamares a la romano (rondele de calamari pane )

- în sos : patatas bravas

- legume : ensaladilla russa ( salată de cartofi ), champiniones rellonos ( ciuperci umplute cu salam seranno )

- peşte şi fructe de mare : boquerones al ajilo ( anşoa cu usturoi) , langostino con guacamole (creveţi cu guacamole ), Pulpo a galega (caracatiţă coaptă în ulei de măsline )

- ouă huevos estrellados con chorizo ( ouă ochiuri cu chorizo), huevos rellenos de sardinas ( ouă umplute cu pastă de sardine )

- carne : albondigas en salsa picante (chifteluţe în sos picant), alitas adobadas (aripioare picante), pinchitos de de pollo (un fel de frigărui de pui foarte asemănătoare cu kebabul ), Chorizo al vino (cârnaţi fripţi în vin)

- dulciuri : churros ( gogoşi ), dolche de leche ( cremă de lapte )

Astăzi alături de aceste mâncăruri vechi de peste 700 de ani, au apărut şi variante mai modern de tapas, printer care şi regina bucătăriei spaniole, paella (ea însăşi născută dintr-o adevărată legendă ).

Am făcut cunoştinţă bucătăria spaniolă, în urma unei săptămâni petrecute în Madrid. A fost dragoste la prima vedere , între mine şi păpica spaniolă. Nu atât de intense ca dragostea pentru bucătăria franceză, dar tot m-am îndrăgostit precum o liceană. Acum , la vreo şase luni de la marea aventură madrilenă, mi-am făcut un obicei din a savura mereu tapas . Vinerea seara , savurez un pahar de vin alb şi musai – musai trebuie sa am lângă mine şi un platou cu nişte bocaditos de platano, tapas-urile mele preferate.

De revelion mi-am propus să îmi impresionez (sper) oaspeţii cu un fusion cuisine . O să saves tapas, antipasti, finger food , canapés şi hors d'oeuvre .

Nu aş putea caracteriza bucătăria spaniolă( şi implicit tapas ) nici în 10 articole, ştiu însă că eu personal nu pot decât să mă bucur nespus că Regele Alfonso a dat o asemenea lege ciudată dar foarte copiasă .

Atunci când vrei să pregăteşti ceva repede, gustos şi de efect sigur nu o sa regreţi dacă vei încerca tapas. Iar ca şi difficultate nu pot să spun decât … super easy ! Nu trebuie să fii cine ştie ce bucătar cu stele Michellin şi experienţă de o viaţă, pentru a putea organiza o seară madrilenă cu prietenii.

Dacă tapas vi se pare o idee excelentă pentru o seară de vineri atunci vă propun nişte reţete, 2 dintre favoritele mele.

Bocaditos de platanos


un aperitiv absolut delicous..foarte simplu de facut si absolut minunat intr-o sambata seara alaturi de un pahar de vin si discutii lungii cu prieteni buni
Ingrediente
3 banane
2 grame de bacon
ulei de masline ptr prajit


Mod de preparare

Se descojesc bananele si se taie in bucatele de aproximativ 4 cm lungime. se indeparteaza crusta bacon-ului si se invelesc cu el bucatelele de banane. Se fixeaza cu jumatati de scobitoare. Se incinge putin ulei intr-o tigaie si se prajesc bocaditos de platano pana ce devin aurii!!!

Empanadillas de atun - adica pateuri cu ton :P


Ingrediente
250 gr faina
1/2 pahar de vin alb
1/2 cana de rosii de rosii decojite fara seminte
1/4 de pahar ulei de masline
1 vf de cutit de bicarbonat
200 gr ton in suc propriu
1 ou
sare
ulei de masline pentru prajit

Mod de preparare
se toarna faina intr-un bol, si se face un vulcan. Se toarna vinul, uleiul de masline, sarea si bicarbonatul, Se framanta bine si se formeaza o bila de aluat. Se lasa la dospit circa 30 min.
Pentru umblutura se amesteca tonul, cu rosii se oul, pana se face o pasta moale.
Se intinde aluatul si se decupeaza forme rotunde cu o cana sau un pahar. Se pune in mijloc cate o lingurita din umplutura, se impatura si se cresteaza marginile cu o furculita.
Se prajesc in ulei incins pana devin aurii! Se pot servii atat calde cat si reci!

O rugaminte...



Partcip la Concursul reteta anului 2010, organizat de siteul www.bucataras.ro.
Reteta cu care particip este Wild Pavlova, iar premiul cel mare este un Kitchen Aid Artisan Stand Mixer!!! Un adevarat mercedes al aparatelor electrocasnice...Cei care ma cunosc, stiu si ca dorinta mea ceea mai mare este un Kitchen aid....
I-am tot scris mosului sa imi aduca unul, dar se pare ca niciodata nu am fost indeajuns de cuminte :P
Sta in putearea voastra sa ma ajutati!!!
Daca va place reteta mea, si daca considerati ca merit votul vostru atunci accesati linkul acesta si dati un vot pentru Wild Pavlova!!!
Se voteaza autentificat prin contul de facebook, iar ce-i ce voteaza au si ei , sansa de a castiga produse din gama Kitchen Aid!!!

Foodstock Culinar la Berlin….


În perioada 20-25 ianuarie am avut privilegiul de a participa la Târgul de produse AgroAlimentare si Horticultură „Saptamana Verde” de la Berlin! Ce s-a intamplat acolo nu as putea descrie nici in 7 articole, dar o sa incerc totusi pe scurt sa va exemplific ce mi-a plăcut cel mai mult, ce m-a impresionat cu adevarat...De fapt m-a impresionat totul!!!!
Orice foodie ce se respecta ar trebui sa participe cel putin odată in viată la un asemenea „woodstock” culinar. Mecca gastronomică, raiul pe pamânt! Asa as putea descrie in cateva cuvinte ceea ce am vazut pe acolo!
Sâptămâna Verde, este o expoziţie unică în lume, ce se defăşoară anual la Berlin. Aici se adună participanţi de pe tot mapamondul. Practic, „mici bucăţele” din ţările partcipante sunt aduse aici, spre deliciul publicului.Peşte, carne, fructe de mare,lactate, ceaiuri, dulciuri, patiserie, bauturi tradiţionale, condimente şi specialităţi care mai de care...toate stropite din belşug cu vin bun şi muzică tradiţională!

Pentru prima data ţara noastră, a avut o prezenţă notabilă, de remarcat! Recunosc, spre ruşinea mea, că nu credeam că în ţărisoara noastra dragă există atâtea bunătăţi. Cascavalul nostru, putea concura fără probleme cu cel italian. Aici am înteles, de ce, ceea mai bună pâine din lume, o găsesti la Brutăria Doris din Pecica. Daca mai pui pe lânga ea un salam de Nădlac (din acela de la familia Badinsky), un vin din podgoria Minis-Maderat, sau un pahar din ţuica lui Giurgelea...atunci o sa auzi toţi nemţi exclamând „HMMMM... GUTTE, GUTTE!!!!!” . Pe lângă cele enumerate mai sus, prin standul României, mai găseai o minunăţie de pastramă de raţă cu portocale şi coniac, vin de cătină, virşli de Brad, specialităţi de caş cu mac, ardei şi mărar, magiun de Topoloveni, suc de mere bio, tăiţei de Pecica, cozonac de Pecica, miere de albină şi multe alte bunătăţuri...








Au fost prezente marea majoritate a ţărilor, si nu a fost una să nu mă uimească într-un fel sau altul. România s-a aflat în acelaşi pavilion cu Italia şi Elveţia. A fost o bătălia culinară, între cascavalurile şi salamurile celor trei ţări. A short review of my personal top:
1. Truffle Butter – de la standul Italiei (cuvintele nu îmi ajung să descriu, reactia pupilelor mele gustative)




2. Swiss Fondue

3. Salam cu Prosseco şi Truffe

4. Pita de Pecica

5. Pastramă de raţă cu portocale şi coniac

6. Cascaval cu truffe


Chiar dacă aş fi rămas o viaţă întreagă, printre cascavalurile elveţiene şi salamurile italieneşti, în a doua zi de târg am decis că ar fi vremea să mă îndrept şi spre alte meleaguri. Am făcut un tur de forţă şi intr-o singură zi am vizitat, standurile unor ţări ca: Belgia, Australia, Siria, Tunisia, China, Vietnam, Nepal, Ungaria, Bulgaria, Germania, Austria, Gana, India, Peru, Africa de Sud, Maroc, Polonia, Franţa, Spania, Azerbajan, Olanda, Finlanda, şi multe alte ţări (despre care nu ştiam că există, şi a căror denumire nu o pot pronunţă-sau tasta-  ) . La sfârşitul zilei, mi-am dat seama că a fost într-adevăr un tur de forţă, şi asta deoarece Messe Berlin (locul unde s-a desfăşurat târgul), măsoară 160.000 m2. Evident că într-o zi nu am fost în stare să vizitez nici măcar un sfert....Acum când mă gândesc câte lucri nu am văzut, îmi vine să dau timpul înapoi şi să îmi ataşez trotinete de picioare. Mai multe detalii despre Messe Berlin puteţi găsi aici
http://www1.messe-berlin.de/vip8_1/website/Internet/Internet/www.messe-berlin/englisch/index.html.
Dar să revenim la oalele noastre, şi să vă spun ce am mai văzut pe acolo. Partenerul oficial de anul acesta a fost Polonia, aşa că vă puteţi imagina, că şi prezenţa lor a fost ca atare. Am fost foarte impresionată de măestria patiserilor polonezi, şi de complexitatea show-urilor culinare prezentate în pavilionul polonez.





După scurta vizita poloneză, am poposit pe la francezi şi spanioli. Eram aşa de entuziasmată de ceea ce am văzut la polonezi şi italieni, încât în drum spre standul Franţei, eu deja visam cu ochii deschişi : Beef Bourginon, Carambert, Croquembouche, coq au wine , un croaisant călduţ, o supă de ceapă gratintă...ceva de genul...Pentru, că eu în visul meu, speram ca Franţa, să aibă cel mai promiţător stand...Totul s-a rezumat însă la nivel de vis....Ajunsă la faţă locul...surpriză...dar nu plăcută...un stand ceva mai mic decât cel al României, unde nu era expuse decât vreo 2 sortimente de şampanii de Reims ( cu un gust uşor searbăd...) şi ceva crustacee...Decepţie...

A fost singurul moment trist...dar trist cu adevărat...Apoi, dacă Franţa nu are cultură şi tradiţie gastronomică, atunci nimeni nu are...Acolo este patria celor mai renumiţi chef, patria ce dă cu adevărat sensul unei mese bune...O prezenţă mai mult decât slabă din punctul meu de vedere...Scoicile au fost într-adevăr o senzaţie...dar de ce doar atât ? Franţa putea avea unul dintre cele mai frumoase standuri...dar sau limitat la scoici...


După marea mea decepţie cu Franţă, m-am îndreptat spre Belgia...Hopa...am ajuns în Rai...Munţi întregi de ciocolată, praline, martipan şi fondante....M-am gândit preţ de o secundă (dar nu mai mult :)) ) la kilogramele pe care le-aş putea acumula, şi dupa ceea am dat atacul...o Pralină, o bomboană, o trufă de ciocolată (din astea au fost mai multe însă...) . Speram, că dacă tot ajung în Germania, atunci, the top of the Iceberg să fie o bere bună, de preferat ceea mai bună bere...Shit happens...Am băut însă ceea mai bună bere la standul Belgiei...o bere cu un gust uşor de cireşe, vişine...nemaipomenită...Recunosc, nu sunt o băutoare înrăită de bere...dar alţi „cunoscători” catalogau berea belgiană, drept ceea mai bună. Nu mare mi-a fost mirarea, să văd că berea belgiană cu cireşe, a surclasat până şi berea irlandezilor, a englezilor, sau chiar a nemţilor.



Aşa că după scurta vizită, în Rai şi Purgatoriu (aka France), m-am îndreptat spre orizonturi ceva mai îndepârtate.
• Nepal – cele mai minunate ceaiuri şi fructe uscate


• Siria – o varietate de condimente, uleiuri de măsline, fructe uscate, gemuri de fructe exotice şi altele. De aici mi-am luat două feluri de ulei de măsline. Unul clasic (mult mai bun decât cel grecesc, italian sau spaniol), un ulei de măsline cu cocos, amestec de condimente allspice (în curât, voi face nişte truffe allspice), condimente pentru falafel şi tajine(pe care nu ştiu când le voi folosii având, în vedere că nu am încă un vas tajine), săpun de laur şi măsline...şi multe alte


• Madagascar – ceea mai bună şi proaspătă vanilie şi nucşoară

• China, Vietnam, India, Maroc, Japonia



Ceea ce v-am spus eu, e cam 5 % din ce se întâmplă acolo. Dacă v-am făcut măcar puţin curioşi, atunci anul viitor vă dau întâlnire la Berlin „Grune Woche” . Si ca sa va ma fac putintel, "sange rau" in cateva zile voi revenii cu un nou post ce va contine pe langa alte imagini de la targul din berlin si un colaj video de acolo!!!

Brownies Bon-bons



Ce incepe a fi un dezastru...se termina a fi o reala reusita!!!! Asta s-a intamplat la mine intr-o sambata seara!!! Aveam o pofta nebuna de browny muffins!!! Nu stiu insa ce s-a intamplat cu ele!!! In momentul in care am deschis usa cuptorului eram gata sa fac "infrast"...un soc de-a dreptul! Da` sa mi se plosteasca niste muffins in halul asta never ever!!! Nu va arat poza dezastrului ca mii prea rusine... insa va arat ce a iesit din "dezastru`"…
100 gr unt
200gr ciocolata amaruie
150 gr zahar
1 zahar vanilat
2 lg de cacao
2 oua
1 praj de copt
150 gr faina
Se topeste ciocolata in bain-marie impreuna cu untul! Se omogenizaza apoi cu telul, se adauga, zaharul,ouale, zaharul vanilat si cacao. Dupa ce s-a amestecat bine cu telul sau mixerul se adauga faina si praful de copt! Se pun in forme de muffins si se dau la cuptorul bine incalzit dinainte! Bun...pan` aici toate bune si frumoase....dar dupa vreo 20-25 de minute(cand deja ma lovise mirosul de brownies drept in moaca :P) cand am deschis usa aragazului sa scot tava era sa pic pe jos nu alta!!! Ma apuca palpitatiile la inima!!! Sotu` alearga cu aspacardinul dupa mine ! Incep sa respir sacadat!!! CATASTROFA nu altceva!!! S-au pleostit cu totul!!! Nu numai ca nu crescusera defel....colac peste pupaza mai erau si ....URATE!!!
Dupa ce fumez o tigara si ma mai calmez o tzara... fac testul... iau o chestie din aia din tava, si brusc ma mai luminez la fata!!!! Erau chiar bune!!! Pfiu!!! Deci nu-i chiar asa prapad!!! Mai fumez o tigara si reflectez ca un prunc de sapte ani, la cum pot indrepta raul facut!!! Ma apuc de framantat muffins-ul cu o lg de suc de visine! Scot din camara stocul de urgenta: bomboane de ornat, ciocolata alba si cioco negra. Topesc cele doua feluri de ciocolata si formez niste chestii din blat, le dau prin ciocolata topita si le decorez cum imi vine in minte!!!