Viva Espana!!!


Unii istoricii suţin că apariţia tapas-urilor , se datorează unei boli misterioase suferite de Regele Alfonso Cel Întelept (1221-1284). Pentru tratament medicii de la curte i-au recomandat mici îmbucături de mâncare alături de un pahar de vin. Odată ce şi-a revenit , regale a dat un decret, prin care spunea că nimeni nu trebuie să consume băuturi alcolice, făra a avea alături mici îmbucături de mâncare. Independent de boala regală, o altă legend spune că tapas-urile au apărut din dorinţă muncitorilor de a mânca ceva repede, în timpul serviciului, pentru a le ţine stomacul plin pâna la prânz. Prânzul spaniel era (şi este încă) atât de bogat în grăsimi, încât siesta putea dura şi câteva ore, scurtând astfel durata de munca a oamenilor. Odată cu apariţia tapas-urilor nevoia unui prânz copios, plin de grăsimi dispare, rezultându-se astfel o mai mare productiviatate.

O influenţă în ceea ce priveşte tapas-urile a avut-o şi dominaţia romană. Romanii fiind cei care au introdus în bucătăria spaniolă, măslinele şi uleiul de măsline, ingredient de bază pentru tapas. Fuziunea dintre cele două bucătăriei este şi astăzi foarte pregnant, cu precădere însă în Andaluzia. Moştenitoarea romană în Spania este şi supa gazpacho, pe care o întâlnim bineînţeles în Italia. Cele două popoare se mai ceartă încă din cauza “licenţei” . J

Spania poate fi considerate un amalgam de arome, o fuziune între mai multe gastronomii naţionale. Astfel după romani, pe aici fac o mică plimbărică ( de vreo şapte secole ), şi maurii. Lasă în urma lor migdalele, uleiul de migdale, citricele şi câteva condimente , precum şi obiceiul de mânca carne de oaie. Şi astăzi spanioli, dau la o parte porcul, pentru „cordero” ( carne de miel ). Descoperirea „ lumii noi ” atarge după sine descoperirea tomatelor, a cartofului , a fasolii si a ardeiului iute şi dulce. Aşa se naşte tortilla de patatas (omleta de cartofi).

Băutura alături de care se servea tapas era de obicei vinul, însă în zonele rurale predomina „cervesa” – berea . Vara însă locuitorii din Sud o servesc alături gazpacho.

O dată cu apariţia „ botillerias ” (un fel de cârciumă, magazin de băuturi) şi „tabernas” (taverne), decretul regelui Alfonso devine şi mai popular. Tot în această perioadă, în toate localurilor din Spania, vinul era servite în pahare acoperite cu bucăţi de şuncă afumată „jamon” sau „chesso” ( caşcaval ), dintr-un motiv mai mult sau mai puţin practic, şi anume pentru a împetica musculiţele să intre în licoarea magică, şi bineînţeles pentru a aplica decretul regelui Alfonso. În limba spaniolă a acoperii se traduce prin tapar . Astfel mâncarea minimalistă a regelui Alfonso primeşte numele de tapas. Se dă astfel tonul unui adevărat trend cuisine în toată Europa. Hors d'oeuvre în Franţa, în Italia antipasti, iar prin 1500-1600 finger food în America.

Reţetele de tapas variază în funcţie de regiune, cele mai răspândite fiind cele de tortilla de patatas (omleta de cartofi), patatas brava (cartofi în sos picant) sau papatatas aioli ( cartofi cu sos de usturoi ) . Se foloseşte o gamă foarte largă de ingredient : măsline, peşte şi fructe de mare, legume de tot felul, carne de miel, porc, pui sau iepure, peşte, ouă… Sunt altfel de mai multe feluri, pentru cei mai pofticiosi şi pretenţioşi gurmanzi:

- prăjeli : tortilla de verduras ( omletă cu legume ), bunuelos de bacalao (cod pane), calamares a la romano (rondele de calamari pane )

- în sos : patatas bravas

- legume : ensaladilla russa ( salată de cartofi ), champiniones rellonos ( ciuperci umplute cu salam seranno )

- peşte şi fructe de mare : boquerones al ajilo ( anşoa cu usturoi) , langostino con guacamole (creveţi cu guacamole ), Pulpo a galega (caracatiţă coaptă în ulei de măsline )

- ouă huevos estrellados con chorizo ( ouă ochiuri cu chorizo), huevos rellenos de sardinas ( ouă umplute cu pastă de sardine )

- carne : albondigas en salsa picante (chifteluţe în sos picant), alitas adobadas (aripioare picante), pinchitos de de pollo (un fel de frigărui de pui foarte asemănătoare cu kebabul ), Chorizo al vino (cârnaţi fripţi în vin)

- dulciuri : churros ( gogoşi ), dolche de leche ( cremă de lapte )

Astăzi alături de aceste mâncăruri vechi de peste 700 de ani, au apărut şi variante mai modern de tapas, printer care şi regina bucătăriei spaniole, paella (ea însăşi născută dintr-o adevărată legendă ).

Am făcut cunoştinţă bucătăria spaniolă, în urma unei săptămâni petrecute în Madrid. A fost dragoste la prima vedere , între mine şi păpica spaniolă. Nu atât de intense ca dragostea pentru bucătăria franceză, dar tot m-am îndrăgostit precum o liceană. Acum , la vreo şase luni de la marea aventură madrilenă, mi-am făcut un obicei din a savura mereu tapas . Vinerea seara , savurez un pahar de vin alb şi musai – musai trebuie sa am lângă mine şi un platou cu nişte bocaditos de platano, tapas-urile mele preferate.

De revelion mi-am propus să îmi impresionez (sper) oaspeţii cu un fusion cuisine . O să saves tapas, antipasti, finger food , canapés şi hors d'oeuvre .

Nu aş putea caracteriza bucătăria spaniolă( şi implicit tapas ) nici în 10 articole, ştiu însă că eu personal nu pot decât să mă bucur nespus că Regele Alfonso a dat o asemenea lege ciudată dar foarte copiasă .

Atunci când vrei să pregăteşti ceva repede, gustos şi de efect sigur nu o sa regreţi dacă vei încerca tapas. Iar ca şi difficultate nu pot să spun decât … super easy ! Nu trebuie să fii cine ştie ce bucătar cu stele Michellin şi experienţă de o viaţă, pentru a putea organiza o seară madrilenă cu prietenii.

Dacă tapas vi se pare o idee excelentă pentru o seară de vineri atunci vă propun nişte reţete, 2 dintre favoritele mele.

Bocaditos de platanos


un aperitiv absolut delicous..foarte simplu de facut si absolut minunat intr-o sambata seara alaturi de un pahar de vin si discutii lungii cu prieteni buni
Ingrediente
3 banane
2 grame de bacon
ulei de masline ptr prajit


Mod de preparare

Se descojesc bananele si se taie in bucatele de aproximativ 4 cm lungime. se indeparteaza crusta bacon-ului si se invelesc cu el bucatelele de banane. Se fixeaza cu jumatati de scobitoare. Se incinge putin ulei intr-o tigaie si se prajesc bocaditos de platano pana ce devin aurii!!!

Empanadillas de atun - adica pateuri cu ton :P


Ingrediente
250 gr faina
1/2 pahar de vin alb
1/2 cana de rosii de rosii decojite fara seminte
1/4 de pahar ulei de masline
1 vf de cutit de bicarbonat
200 gr ton in suc propriu
1 ou
sare
ulei de masline pentru prajit

Mod de preparare
se toarna faina intr-un bol, si se face un vulcan. Se toarna vinul, uleiul de masline, sarea si bicarbonatul, Se framanta bine si se formeaza o bila de aluat. Se lasa la dospit circa 30 min.
Pentru umblutura se amesteca tonul, cu rosii se oul, pana se face o pasta moale.
Se intinde aluatul si se decupeaza forme rotunde cu o cana sau un pahar. Se pune in mijloc cate o lingurita din umplutura, se impatura si se cresteaza marginile cu o furculita.
Se prajesc in ulei incins pana devin aurii! Se pot servii atat calde cat si reci!

2 comentarii:

  1. Salut,

    Am intrat pe blog-ul dvs. si ne-a placut foarte mult - aveti retete culinare delicioase YUM!!! YUM!!!
    Ne-am bucura sa va avem in familia Petitchef

    Am fi incantati daca ati dori sa adaugati blog-ul dvs. la http://ro.petitchef.com astfel incat utilizatorii nostri, cat si noi, sa ne putem bucura de retetele dvs.

    Petitchef este un portal frantuzesc bazat pe retete culinare. Cateva sute de blog-uri sunt deja inscrise si beneficiaza de expunere pe Petitchef.

    Pentru a adauga blog-ul dvs. la http://ro.petitchef.com puteti folosi http://ro.petitchef.com/?obj=front&action=site_ajout_form sau puteti merge la http://ro.petitchef.com si dati click pe "Adauga blog-ul tau".

    Toate cele bune,

    Vincent
    Petitchef

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte fainut arata trebuie sa-i fac si eu ca am trei forme de marimi diferite,nu mai trebuie tasati cu furculita:-))),mersi de reteta

    RăspundețiȘtergere